Dragii mei, prefer să pun în scris ceea ce am să vă spun.
M-am tot gândit ce aș putea eu să vă spun când facem capela și nu mi-a venit nimic în cap. O să vă întrebați de ce, și poate vă aștepți ca noi educatorii să știm tot și să fim pregătiți pentru orice. Ei bine nu. Eu nu știu mai nimic despre rânduiala bisericii, nu știu mai nimic despre sfinți, dar știu sigur ca Dumnezeu există și ne este alături atunci când îi cerem ajutorul sau atunci când El vede că ne este greu și nu mai găsim nici o soluție la problemele noastre. Să vă povestesc de ce: Eu am fost un copil care în familie nu m-a învățat mai nimic despre Dumnezeu, pentru că părinții mei erau musulmani și au hotărât ca pe noi să nu ne boteze, să ne țină departe de biserica având în vedere și epoca în care am crescut, dar ne-au inspirat ce e bine și ce e rău.
O să vă povestesc de ce sunt sigură ca Dumnezeu există și ne e alături atunci când avem nevoie.
Prima mea experiența legată de cele sfinte a fost în momentul în care m-am măritat, și tatăl meu, mi-a spus că dacă vreau să mă mărit și să intru în biserică, trebuie neapărat să mă botez. Asta s-a întâmplat când eu aveam 20 de ani și nu a însemnat foarte mult pentru mine, era totul doar un obicei pe care eu nu l-am înțeles pentru că nu a stat nimeni să îmi explice ce înseamnă de fapt botezul.
Am știut sigur ca Dumnezeu există când, cu trei zile înainte să moară tata am avut un vis în care acesta mi-a apărut așa cum îl știam eu din poze, mă anunța ce se va întâmpla și îmi spunea că tata de acolo de unde va ajunge va avea grijă de mine în continuare, dar nici atunci nu m-am apropiat de biserica pentru că nu știam ce să fac și chiar eram speriată de ideea de a merge la biserică.
Țin să vă povestesc asta pentru că a fost nevoie de o minune în viața mea ca să realizez cât de important este să te rogi și să visezi, să iți dorești ceva și să faci ceva în privința asta.
Eram adult, aveam doi copii mici, soțul meu murise și se apropia Crăciunul. Nu aveam de nici unele, îmi era tare greu, copiii așteptau să vină Moșul. Aveam servici, dar datoriile și viața de zi cu zi ni îmi permitea să le iau și eu copiilor ceva pentru sărbători, atunci spuneam: Doamne, ajută-mă! Vedeam în jur cum ceilalți au, eram invidioasă, dar mi-am spus și eu pot.
Într-o zi, nu știu de unde a apărut la ușa mea o mătușă despre care nu știam nimic și mi-a dat niște bani pentru a avea de sărbători. Acea mătușă a fost pentru mine o minune. Crăciunul acela a fost cel mai frumos din viața mea. Copiii au fost foarte fericiți.
De atunci, sunt sigură ca dacă îi cerem lui Dumnezeu sigur vom primi, numai că trebuie să facem și ceva în privința asta, și nu există, de fiecare dată când îmi e greu se întâmplă ceva și se rezolvă situația.
Românii au o vorba: Dumnezeu îți da dar nu îți bagă și în traistă!.
Mi-ar place ca voi să vă gândiți la asta și în fiecare zi să vă rugați, dar și să vă faceți un plan, ce trebuie voi să faceți pentru a vă împlini dorințele.
Marea mea rugăminte fața de voi este: Să nu încetați să visați!
Alis Denisa Cârjali